Variante

Etimologie

Din în + veșmânt.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.veʃ.mɨn'ta/


Verb


Conjugarea verbului
înveșmânta
Infinitiv a înveșmânta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înveșmântez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înveșmânteze
Participiu înveșmântat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.).
    S-a înveșmântat în grabă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe