văcar

română

Etimologie

Din latină vaccarius.

Pronunție

• AFI: /və'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului văcar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	văcar	văcari
Articulat	văcarul	văcarii
Genitiv-Dativ	văcarului	văcarilor
Vocativ	văcarule	văcarilor

1. persoană care duce la păscut și păzește vacile.
2. (art.) constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare.

Cuvinte derivate

• văcăreasă
• văcări
• văcărie
• văcăriță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online