păscut
 Vezi și : pascut
|
română
Etimologie
Din verbul a paște.
Pronunție
- AFI: /pəsˈkut/
Substantiv
| Declinarea substantivului păscut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | păscut | păscute |
| Articulat | păscutul | păscutele |
| Genitiv-Dativ | păscutului | păscutelor |
| Vocativ | păscutule | păscutelor |
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului păscut | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | păscut | păscuți |
| Feminin | păscută | păscute |
| Neutru | păscut | păscute |
- (despre iarbă, fân) mâncat de către animale erbivore.
- (p.anal.; înv.) cules.
- (p.anal.; înv.) procurat.
- (p.ext.) mâncat.
- (despre stări sufletești, facultăți psihice) resimțit.
- (despre stări sufletești, facultăți psihice) întreținut.
- (despre stări sufletești, facultăți psihice) întețit.
- (înv.) ros de către viermi, boli.
- (înv.) distrus de către viermi, boli.
- (înv.) dezonorat.
- (înv. și reg.) rătăcit.
- (reg.; despre păr) tocit.
- (reg.; despre păr) tuns.
- (despre un teren) folosit ca loc de pășune.
- (despre animale erbivore) însoțit de către păstor pentru a paște.
- (bis.; înv.; despre colectivități) condus de către un îndrumător spiritual.
- (și substantivat m. și f) (bis; înv.) (om) îndrumat de către duhovnic.
- (și substantivat m. și f) (ființă) ocrotită, păzită.
- (fig.) urmărit cu perseverență de noroc.
- (fig.) amenințat de primejdii.
- (fig.) dușmănit.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din paște.
Verb
- forma de participiu trecut pentru paște.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online