văicăreală

română

Etimologie

Din a (se) văicări + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /vəj.kə're̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului văicăreală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	văicăreală	văicăreli
Articulat	văicăreala	văicărelile
Genitiv-Dativ	văicărelii	văicărelilor
Vocativ	văicăreală	văicărelilor

1. (pop. și fam.) faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online