vagabondă

română

Etimologie

Din vagabond.

Pronunție

• AFI: /va.ga'bon.də/

Substantiv

Declinarea substantivului vagabondă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vagabondă	vagabonde
Articulat	vagabonda	vagabondele
Genitiv-Dativ	vagabondei	vagabondelor
Vocativ	vagabondo	vagabondelor

1. persoană sau animal care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; persoană fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
2. persoană de nimic, fără căpătâi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online