vagabondă
română
Etimologie
Din vagabond.
Pronunție
- AFI: /va.ga'bon.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului vagabondă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vagabondă | vagabonde |
| Articulat | vagabonda | vagabondele |
| Genitiv-Dativ | vagabondei | vagabondelor |
| Vocativ | vagabondo | vagabondelor |
- persoană sau animal care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; persoană fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
- persoană de nimic, fără căpătâi.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online