vegeo

latină

(Latina)

Etimologie

Din indo-europeană *weǵ-.

Pronunție

• AFI: /ˈwe.ɡe.oː/

Verb

vegeō (infinitivul prezent vegēre, perfectul activ veguī)

1. a deștepta, a stârni, a excita, a stimula
2. a fi vioi sau activ

Cuvinte derivate

• vegetō

Cuvinte apropiate

• vegetābilis
• vegetāmen
• vegetātiō
• vegetātor
• vegetus