vegeta

română

Etimologie

Din franceză végéter < latină vegetare.

Pronunție

• AFI: /ve.ʤe'ta/

Verb

Conjugarea verbului vegeta
Infinitiv	a vegeta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vegetez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vegeteze
Participiu	vegetat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre plante) a trăi, a crește, a se dezvolta.
2. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate.

Cuvinte derivate

• vegetare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online