Etimologie

Din latină crescere.

Pronunție

  • AFI: /ˈkɾeʃ.te/


Verb


Conjugarea verbului
crește
Infinitiv a crește
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să crească
Participiu crescut
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (despre oameni, animale și plante sau despre părți ale lor) a se mări treptat, a deveni mai mare ca rezultat al proceselor vitale din organism; a se dezvolta.
    Ce mult a crescut copilul!
  2. (despre anumite părți ale corpului) a se reface, a se regenera.
  3. (fig.) (despre oameni) a-și ridica nivelul profesional, cultural, etc.; a evolua.
    A crescut nivelul de trai.
  4. (v.intranz.) a-și petrece copilăria, a trăi primii ani din viață (într-un loc).
  5. (v.tranz.) a îngriji, a educa (un copil).
  6. a prăsi, a înmulți, a îngriji animale sau păsări.
    Creștem doi porci.
  7. (rar) a cultiva plante.
    Ciupercile cresc în sol bogat.
  8. (v.intranz.) a se mări, a spori (ca număr, volum, intensitate, durată etc.).
    A crescut fondul de rulment.
  9. (fig.) (despre corpuri în mișcare) a se vedea din ce în ce mai mare (pe măsură ce se apropie).
  10. (v.intranz.) (despre aluat) a se umfla, a se ridica prin dospire.
  11. (v.intranz.) (despre ape) a-și mări volumul, a se umfla.
    Au crescut apele în matca lor.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Să crești mare! = formulă de salut sau de mulțumire, adresată de obicei unui copil
  • A crește văzând cu ochii = a crește neobișnuit de repede
  • A crește inima (în piept) sau a-i crește (cuiva) inima (sau sufletul), se spune când cineva simte o bucurie, o mulțumire deosebită


Traduceri

Referințe