vernis

română

Etimologie

Din franceză vernis.

Pronunție

• AFI: /ver'nis/

Substantiv

Declinarea substantivului vernis
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vernis	invariabil
Articulat	vernisul	invariabil
Genitiv-Dativ	vernisului	invariabil
Vocativ	vernisule	invariabil

1. soluție formată din rășini (naturale sau artificiale) și dintr-un solvent, care, aplicată pe anumite obiecte, formează la uscare un strat neted și lucios, cu rol ornamental sau protector; (p.ext.) lac.
2. (fig.) ceea ce dă un aspect sau o culoare favorabilă cuiva sau la ceva.

Cuvinte compuse

• vernis moale

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online