vestigiu

română

Etimologie

Din franceză vestige < latină vestigium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului vestigiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vestigiu	vestigii
Articulat	vestigiul	vestigiile
Genitiv-Dativ	vestigiului	vestigiilor
Vocativ	vestigiule	vestigiilor

1. (livr.) urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online