Etimologie

Din vice- + cancelar (după franceză vice-chancelier).

Pronunție

  • AFI: /vi.ʧe.kan.ʧe'lar/


Substantiv


Declinarea substantivului
vicecancelar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vicecancelar vicecancelari
Articulat vicecancelarul vicecancelarii
Genitiv-Dativ vicecancelarului vicecancelarilor
Vocativ vicecancelarule vicecancelarilor
  1. persoană care ține locul unui cancelar in absența acestuia; titlu, funcție, deținută de această persoană.


Traduceri

Referințe