viermui

română

Etimologie

Din vierme + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /vjer.muˈi/

Verb

Conjugarea verbului viermui
Infinitiv	a viermui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	viermuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să viermuiască
Participiu	viermuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti.

Cuvinte derivate

• viermuială
• viermuire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online