viking

română

Etimologie

Din franceză viking.

Pronunție

• AFI: /vi'king/

Substantiv

Declinarea substantivului viking
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	viking	vikingi
Articulat	vikingul	vikingii
Genitiv-Dativ	vikingului	vikingilor
Vocativ	vikingule	vikingilor

1. nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții în Europa și în America de Nord.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online