vinclu
română
Etimologie
Din germană Winkel.
Pronunție
- AFI: /'vin.klu/
Substantiv
| Declinarea substantivului vinclu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vinclu | vincluri |
| Articulat | vinclul | vinclurile |
| Genitiv-Dativ | vinclului | vinclurilor |
| Vocativ | vinclule | vinclurilor |
- piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri.
- bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online