vindicative

română

Etimologie

Din vindicativ.

Pronunție

• AFI: /vin.di.ka'ti.ve/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru vindicativ.
2. forma de neutru plural pentru vindicativ.

---

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche vindicatif sau direct din latină medie vindicativus; echivalent cu vindicate + -ive.

Pronunție

• AFI: /vɪn'dɪkətɪv/
• AFI: /'vɪndɪˌkeɪtɪv/

Adjectiv

vindicative (comp. more vindicative, sup. most vindicative)

1. justificativ, care susține, care motivează
2. vindicativ, răzbunător

Sinonime

• 2: vengeful, vindictive

Cuvinte derivate

• vindicativeness

Cuvinte apropiate

• vindicate

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din vindicatif.

Pronunție

• AFI: /vɛ̃.di.ka.tiv/

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru vindicatif.

   • română: vindicativă