visătoare

română

Etimologie

Din visător.

Pronunție

• AFI: /vi.sə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului visătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	visătoare	visătoare
Articulat	visătoarea	visătoarele
Genitiv-Dativ	visătoarei	visătoarelor
Vocativ	visătoareo	visătoarelor

1. persoană care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; (p.ext.) persoană care este lipsită de simț practic; persoană care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online