română

Etimologie

Din vlăguitor.

Pronunție

  • AFI: /vlə.gu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vlăguitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vlăguitoare vlăguitoare
Articulat vlăguitoarea vlăguitoarele
Genitiv-Dativ vlăguitoarei vlăguitoarelor
Vocativ vlăguitoareo vlăguitoarelor
  1. muncitoare care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie.


Traduceri

Referințe