voiajor

română

Etimologie

Din franceză voyageur.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului voiajor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	voiajor	voiajori
Articulat	voiajorul	voiajorii
Genitiv-Dativ	voiajorului	voiajorilor
Vocativ	voiajorule	voiajorilor

1. (și adj.) călător.
2. reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online