voiajor
română
Etimologie
Din franceză voyageur.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului voiajor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | voiajor | voiajori |
| Articulat | voiajorul | voiajorii |
| Genitiv-Dativ | voiajorului | voiajorilor |
| Vocativ | voiajorule | voiajorilor |
- (și adj.) călător.
- reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online