beneficiar

română

Etimologie

Din franceză bénéficiaire < latină beneficiarius.

Pronunție

• AFI: /be.ne.fi.ʧi'ar/

Substantiv

Declinarea substantivului beneficiar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	beneficiar	beneficiari
Articulat	beneficiarul	beneficiarii
Genitiv-Dativ	beneficiarului	beneficiarilor
Vocativ	beneficiarule	beneficiarilor

1. persoană, colectivitate sau instituție care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii.

Cuvinte derivate

• beneficiară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• binefaceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online