voinicire

română

Etimologie

Din voinici.

Pronunție

• AFI: /voj.ni'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului voinicire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	voinicire	voiniciri
Articulat	voinicirea	voinicirile
Genitiv-Dativ	voinicirii	voinicirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a voinici și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri