voinicire
română
Etimologie
Din voinici.
Pronunție
- AFI: /voj.ni'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului voinicire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | voinicire | voiniciri |
| Articulat | voinicirea | voinicirile |
| Genitiv-Dativ | voinicirii | voinicirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a voinici și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri