Variante

Etimologie

Din franceză veche veoir, veir, din forma mai veche vedeir, care provine din latină vidēre, forma de prezent infinitiv activ pentru videō („a vedea”) < proto-italică *widēō.

Înrudit cu catalană veure, vore, italiană vedere, occitană veire, véder, véser, portugheză ver, română vedea și spaniolă ver.

Pronunție


Verb

voir

  1. (v.tranz.) a vedea
    Je vois ma mère là-bas.
  2. (v.tranz.) a înțelege, a pricepe
    Tu vois que tu avais tort ?
  3. (v.tranz.) a vedea, a vizita

se voir

  1. (v.refl.) a se vedea

Sinonime

voir

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Locuțiuni

Expresii

Conjugare

Infinitiv voir
Prezent continuu voyant
Trecut continuu (avoir) vu
Persoana singular plural
I II III I II III
Indicativ je tu il nous vous ils
Prezent vois vois voit voyons voyez voient
Imperfect voyais voyais voyait voyions voyiez voyaient
Trecut perfect vis vis vit vîmes vîtes virent
Viitor verrai verras verra verrons verrez verront
Condițional verrais verrais verrait verrions verriez verraient
Subjunctiv que je que tu qu'il que nous que vous qu'ils
Prezent voie voies voie voyions voyiez voient
Imperfect visse visses vît vissions vissiez vissent
Imperativ - tu - nous vous -
vois voyons voyez


Adverb

voir

  1. (mai ales în Louisiana) te rog, vă rog
    Viens voir ici.

Locuțiuni

Referințe