vomita

română

Etimologie

Din italiană vomitare.

Pronunție

• AFI: /vo.mi'ta/

Verb

Conjugarea verbului vomita
Infinitiv	a vomita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vomit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vomite
Participiu	vomitat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî.

Cuvinte derivate

• vomitare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• motiva

Referințe

• DEX '98 via DEX online