română

Etimologie

Din vreme + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /vre.mu'i/


Verb


Conjugarea verbului
vremui
Infinitiv a vremui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vremuiască
Participiu vremuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.) a fi, a se face vreme urâtă (cu ploaie, ninsoare, viscol).
  2. (v.intranz. și refl.) (despre vreme) a trece, a se scurge.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe