warden
Vezi și : Warden |
(English)
Etimologie
Din engleză medie wardein, care provine din anglo-normandă wardein, din franceză de nord wardein, din warder („a supraveghea, a veghea, a păzi”), formă alternativă pentru guarder (care a dat franceză garder și engleză guard) < proto-germanică *ward-.
Pronunție
Substantiv
warden, pl. wardens
- (înv. sau livr.) păzitor, gardian, paznic
- (spec.) gardian (la o închisoare), temnicer, director de închisoare
- (spec.) supraveghetor al ordinii (publice)
- (spec.) administrator, director
- the warden of a college
- (bot.) soi de pară
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Verb
Conjugarea verbului to warden | |
Infinitiv | to warden |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
wardens |
Trecut simplu | wardened |
Participiu trecut | wardened |
Participiu prezent | wardening |
- (în funcția de director de închisoare) a supraveghea, a veghea, a păzi