soi
![]() |
![]() |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer zoaie.
Pronunție
Substantiv
Etimologie
Din a (se) soi.
Pronunție
Verb
Etimologie
Din soi.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru soi.
Etimologie
Din turcă soy.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului soi | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | soi | soiuri |
Articulat | soiul | soiurile |
Genitiv-Dativ | soiului | soiurilor |
Vocativ | soiule | soiurilor |
- grup de plante sau de animale care aparțin aceleași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup.
- (fam.) varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte.
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Referințe
(français)
Etimologie
Pronunție
Pronume
soi m.f.
- sine, se; însuși, însăși
- Un bienfait porte sa récompense avec soi.
- Les remords que le crime traîne après soi.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Omofone
Locuțiuni
Nota Bene
- Se folosește în mod normal ca complement, precedat de o prepoziție. Cu toate acestea, găsim expresia être soi, unde acest pronume este considerat ca atribut. Când se spune despre oameni, se referă adesea la un subiect nedeterminat.
- Chacun travaille pour soi.
- Prendre garde à soi.
- Ne vivre que pour soi.