germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana medie de sus wonēn, care provine din proto-germanică *wunanan, *wunēnan, *wunajanan ("a iubi, a dori") < proto-indo-europeană *wenə- ("a dori, a vrea, a iubi").

Pronunție

  • AFI: /'voːnən/


Verb


Conjugarea verbului
wohnen
Infinitiv wohnen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wohnst
wohnt
Indicativ imperfect wohnte
Participiu perfect gewohnt
Verb auxiliar haben
  1. a locui, a domicilia, a trăi
    Er wohnt in der Stadt.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate