germană

(Deutsch)

Etimologie

Din Zügel.

Pronunție

  • AFI: /ˈʦyːɡl̩n/


Verb


Conjugarea verbului
zügeln
Infinitiv zügeln
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
zügelst
zügelt
Indicativ imperfect zügelte
Participiu perfect gezügelt
Verb auxiliar haben, sein
  1. a pune frâu (calului), a înfrâna
    Er konnte das aufgeregte Tier kaum zügeln.
  2. (Elveția) a se muta

sich zügeln

  1. a ține în frâu, a se controla
    Zügle deine Neugierde, sie fällt schon auf!

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate