muta

Vezi și : mută, múta, mutá, mutà

română

Etimologie

Din latină mūtāre.

Pronunție

• AFI: /muˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) muta
Infinitiv	a (se) muta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mut
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mute
Participiu	mutat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) mișca din locul în care se găsește și a (se) așeza în alt loc.

   Se mută dintr-un loc în altul.

2. a (se) transfera dintr-un serviciu în altul.

   S-a mutat cu serviciul la Ploiești.

3. (v.refl.) a se stabili (cu locuința) în alt loc, a-și schimba domiciliul.

   S-a mutat în alt oraș.

4. (v.tranz.) (înv. și pop.) a înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva).

   Să-ți muți gândurile cu privire la...

5. a schimba cursul, direcția.
6. (la jocul de șah) a efectua o mutare.
7. (argou, intl.) (v.tranz.) a ucide, a omorî.

Sinonime

• 1: (se) deplasa, (se) strămuta, (înv. și reg.) (se) petrece, (fam.) (se) trambala; mișca
• 2: (se) permuta, (se) strămuta, (se) transfera, (înv.) (se) premutarisi
• 3: (reg.) se coltosi
• 4: schimba, (înv. și reg.) strămuta

Cuvinte derivate

• mutare
• mutat
• mutătoare
• mutător
• nestrămutat
• strămuta
• strămutare
• strămutat

Cuvinte apropiate

• in muta
• permuta

Paronime

• mut

Expresii

• (tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a-i trage (cuiva) o palmă cu putere, a lovi peste obraz
• (iron.) A-i muta (cuiva) nasul din loc = a răspândi un miros greu, a duhni, a puți
• A muta lemnele = a juca șah
• A-și muta gândul = a se răzgândi, a renunța
• (vulg.) Mută-ți curul!/fundul!/hoitul! = dă-te mai încolo!, pleacă de aici!

Traduceri

a deplasa, a mișca din loc

arabă: حرك (العربية) (haraka) armeană: շարժվել (հայերեն) (šaržvel) catalană: moure's (català) cehă: pohnout (čeština) (se) chineză: 動 (中文), 动 (中文) (dòng) coreeană: 움직이다 (한국어) (umjigida) daneză: bevæge (dansk) (sig), flytte (dansk) (sig), sætte i bevægelse (dansk) ebraică: זז (עברית) (zaz), נע (עברית) (na`) engleză: move (English), shift (English) esperanto: moviĝi (Esperanto) finlandeză: liikkua (suomi), siirtyä (suomi) franceză: se mouvoir (français), se déplacer (français), bouger (français) germană: sich bewegen (Deutsch) greacă: κινώ (Ελληνικά) (kinó) islandeză: flytja (íslenska)

italiană: muoversi (italiano) japoneză: 動く (日本語) (うごく, ugoku) maghiară: mozog (magyar), jár (magyar) neerlandeză: bewegen (Nederlands), zich bewegen (Nederlands), zich verplaatsen (Nederlands) poloneză: ruszać (polski) (się), poruszać (polski) (się) portugheză: mover-se (português) rusă: двигаться (русский) (dvígat’sja) scoțiană: gluais (Scots) spaniolă: moverse (español) suedeză: flytta (svenska) (sig), flytta på sig (svenska), röra (svenska) (sig), röra på sig (svenska) swahili: peleka (Kiswahili) turcă: kımıldatmak (Türkçe), oynatmak (Türkçe)

a schimba casa de locuit

arabă: انتقل (العربية) (intáqala), تحلحل (العربية) (taḥálḥala) armeană: տեղափոխվել (հայերեն) (teġap’oxvel) cehă: stěhovat (čeština) (se) chineză: 搬家 (中文) (bānjiā), 移動 (中文), 移动 (中文) (yídòng) coreeană: 이사하다 (한국어) (isahada) daneză: flytte (dansk) ebraică: עבר דירה (עברית) (`avár dirá) engleză: move (English), relocate (English) esperanto: translokiĝi (Esperanto) finlandeză: muuttaa (suomi) franceză: déménager (français) germană: umziehen (Deutsch) greacă: μετακομίζω (Ελληνικά) (metakomízo) islandeză: flytja (íslenska), flytjast (íslenska), búferlum (íslenska)

italiană: trasferirsi (italiano), traslocare (italiano) japoneză: 引っ越す (日本語) (ひっこす, hikkosu) maghiară: költözködik (magyar), elköltözködik (magyar), költözik (magyar), elhurcolkodik (magyar) neerlandeză: verhuizen (Nederlands) norvegiană: flytte (norsk) poloneză: przeprowadzać (polski) (się) portugheză: mudar-se (português) rusă: переехать (русский) (perejéxat’), переезжать (русский) (perejezžát’) scoțiană: imrich (Scots) spaniolă: mudar (español) suedeză: flytta (svenska) swahili: peleka (Kiswahili) turcă: taşınmak (Türkçe)

Etimologie

Din muta.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru muta.

Etimologie

Din mută.

Pronunție

• AFI: /ˈmu.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru mută.

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Probabil din verbul mutare.

Pronunție

• AFI: /'muta/

Substantiv

muta f., mute pl.

1. schimb, schimbare
2. năpârlire
3. costum de cauciuc pentru scafandri
4. haită (de câini, lupi etc.)

Sinonime

• 1: cambio

Cuvinte derivate

• mutare

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeza veche muta.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului muta
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	muta	mutor	mutan	mutorna
Genitiv	mutas	mutors	mutans	mutornas

1. mită

   Hon gav tjänstemannen en muta.

Cuvinte derivate

• mutande
• mutare
• mutbar
• mutelse
• mutning

Cuvinte compuse

• mutkolv

Cuvinte apropiate

• bestickning
• korruption

Verb

Conjugarea verbului muta
	Activ	Pasiv
Infinitiv	muta	mutas
Prezent	mutar	mutas
Perfect	mutade	mutades
Supin	mutat	mutats
Imperativ	muta
Participiu
Prezent	mutande, mutandes
Perfect	mutad

1. a mitui

   Han har mutat sig upp till sin chefspost.

Sinonime

• besticka

Cuvinte derivate

• mutad