înfrâna

română

Etimologie

Din latină infrenare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.frɨˈna/

Verb

Conjugarea verbului înfrâna
Infinitiv	a înfrâna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfrânez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înfrâneze
Participiu	înfrânat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune frâu; (p.ext.) a îmblânzi, a domestici.
2. (v.tranz.) (fig.) a stăvili, a reține, a potoli.
3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) stăpâni, a (se) domina.

Cuvinte derivate

• desfrâna
• înfrânare
• înfrânat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online