zdrențuire

română

Etimologie

Din zdrențui.

Pronunție

• AFI: /zdren.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului zdrențuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zdrențuire	zdrențuiri
Articulat	zdrențuirea	zdrențuirile
Genitiv-Dativ	zdrențuirii	zdrențuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a zdrențui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri