zdrențui

română

Variante

• trențui

Etimologie

Din zdreanță + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /zdren.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) zdrențui
Infinitiv	a (se) zdrențui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) zdrențuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) zdrențuiască
Participiu	zdrențuit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (despre obiecte de pânză, stofă etc.) a se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe.

   I-a zdrențuit haina.

Cuvinte derivate

• zdrențuit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online