zvântura

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer vântura.

Pronunție

• AFI: /zvɨn.tu'ra/

Verb

Conjugarea verbului se zvântura
Infinitiv	a se zvântura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă zvântur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se zvânture
Participiu	zvânturat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (fam.) a umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera.

Sinonime

• cutreiera

Cuvinte derivate

• zvânturare
• zvânturat
• zvânturatic

Cuvinte apropiate

• vântura

Paronime

• zvânta

Traduceri

a cutreiera

Vedeți traduceri pentru a cutreiera.

Referințe

• DEX online