zwingen
(Deutsch)
Etimologie
Din germana medie de sus twingen < germana veche de sus dwingan, care provine din proto-germanică *þwinganan. Înrudit cu neerlandeză dwingen, norvegiană tvinge, suedeză tvinga, islandeză þvinga.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului zwingen | |
Infinitiv | zwingen |
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
zwingst zwingt |
Indicativ imperfect | zwang |
Participiu perfect | gezwungen |
Verb auxiliar | haben |
- a obliga, a forța; a constrânge, a impune
- Die Wachen zwangen die Erschöpften, weiterzugehen.