constrânge
Etimologie
Din latină constringere.
Pronunție
- AFI: /kons'trɨn.ʤe/
Verb
Conjugarea verbului constrânge | |
Infinitiv | a constrânge |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
constrâng |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să constrângă |
Participiu | constrâns |
Conjugare | III |
Sinonime
- 1: face, forța, obliga, sili, (livr.) soma, violenta, (pop.) silnici, (înv. și reg.) strânge, (prin Ban.) tipi, (înv.) asupri, îndemna, pripi, silui, strâmtora, (fig.) presa
Cuvinte derivate
Traduceri
a forța
|