putrefacție
română
Etimologie
Din franceză putréfaction < latină putrefactio, putrefactionis.
Pronunție
- AFI: /pu.tre'fak.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului putrefacție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | putrefacție | putrefacții |
| Articulat | putrefacția | putrefacțiile |
| Genitiv-Dativ | putrefacției | putrefacțiilor |
| Vocativ | putrefacție | putrefacțiilor |
- proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire.
- fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul.
- (fig.) descompunere, decădere morală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online