îmblânzitoare

română

Etimologie

Din îmblânzitor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.blɨn.zi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmblânzitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmblânzitoare	îmblânzitoare
Articulat	îmblânzitoarea	îmblânzitoarele
Genitiv-Dativ	îmblânzitoarei	îmblânzitoarelor
Vocativ	îmblânzitoareo	îmblânzitoarelor

1. persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online