împachetare
română
Etimologie
Din a împacheta.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pa.keˈta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împachetare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împachetare | împachetări |
| Articulat | împachetarea | împachetările |
| Genitiv-Dativ | împachetării | împachetărilor |
| Vocativ | împachetare | împachetărilor |
- acțiunea de a împacheta și rezultatul ei.
- ambalare, împachetat.
- învelire a unei părți bolnave a corpului în comprese cu nămol, cu parafină etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online