română

Etimologie

Din împins (participiu lui a împinge) + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pin.sə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
împinsătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împinsătură împinsături
Articulat împinsătura împinsăturile
Genitiv-Dativ împinsăturii împinsăturilor
Vocativ împinsătură împinsăturilor
  1. (rar) ghiont, brânci.


Traduceri

Referințe