împinsătură

română

Etimologie

Din împins (participiu lui a împinge) + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pin.sə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului împinsătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împinsătură	împinsături
Articulat	împinsătura	împinsăturile
Genitiv-Dativ	împinsăturii	împinsăturilor
Vocativ	împinsătură	împinsăturilor

1. (rar) ghiont, brânci.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online