împlântare

română

Etimologie

Din a (se) împlânta.

Pronunție

• AFI: /ɨm.plɨn'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împlântare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împlântare	împlântări
Articulat	împlântarea	împlântările
Genitiv-Dativ	împlântării	împlântărilor
Vocativ	împlântare	împlântărilor

1. acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere: (p.ext.) fixare, înțepenire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• planimetra

Referințe

• DEX '98 via DEX online