înfigere

română

Etimologie

Din a înfige.

Pronunție

• AFI: /ɨn'fi.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfigere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfigere	înfigeri
Articulat	înfigerea	înfigerile
Genitiv-Dativ	înfigerii	înfigerilor
Vocativ	înfigere	înfigerilor

1. acțiunea de a (se) înfige; împlântare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• frigiene

Referințe

• DEX '98 via DEX online