împlinit
română
Etimologie
Din a împlini.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pli'nit/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului împlinit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | împlinit | împliniți |
| Feminin | împlinită | împlinite |
| Neutru | împlinit | împlinite |
- (despre noțiuni de timp) întreg, complet.
- (despre oameni) bine făcut, proporționat.
- durduliu, grăsuț.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online