împlinit

română

Etimologie

Din a împlini.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pli'nit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului împlinit
	Singular	Plural
Masculin	împlinit	împliniți
Feminin	împlinită	împlinite
Neutru	împlinit	împlinite

1. (despre noțiuni de timp) întreg, complet.
2. (despre oameni) bine făcut, proporționat.
3. durduliu, grăsuț.

Cuvinte derivate

• neîmplinit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online