Variante

Etimologie

Din franceză complet < latină completus.

Pronunție

  • AFI: /kom'plet/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
complet
Singular Plural
Masculin complet compleți
Feminin completă complete
Neutru complet complete
  1. care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit.
    O cantitate completă.
    Textul complet al nuvelei.
  2. (despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin.
    Vagonul e complet.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
complet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ complet completuri
Articulat completul completurile
Genitiv-Dativ completului completurilor
Vocativ completule completurilor
Un complet
  1. costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate.
  2. totalitate de obiecte de același gen cu destinație specială.
    Complet de scule.
    Complet de reviste.

Sinonime

Traduceri

Etimologie

Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet).

Substantiv


Declinarea substantivului
complet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ complet completuri
Articulat completul completurile
Genitiv-Dativ completului completurilor
Vocativ completule completurilor
  1. (franțuzism ieșit din uz) bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș).


Traduceri


Adverb

  1. în întregime, cu desăvârșire.

Sinonime

Traduceri

Referințe

(català)

Etimologie

Din latină completus.

Pronunție

Adjectiv


Declinarea adjectivului
complet
Singular Plural
Masculin complet '
Feminin completa '
  1. complet
  2. plin





(français)

Etimologie

Din latină completus.

Pronunție

  • AFI: /kɔ̃.plɛ/


Adjectiv

Substantiv