Etimologie

Din în- + poncif.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pon.ʧi'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
împoncișa
Infinitiv a împoncișa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împoncișez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împoncișeze
Participiu împoncișat
Conjugare I
  1. (v.refl. recipr.) (înv.) a veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice.
  2. (v.tranz.) a înfige un obiect ascuțit; a împlânta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe