împoncișa
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨm.pon.ʧi'ʃa/
Verb
| Conjugarea verbului împoncișa | |
| Infinitiv | a împoncișa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
împoncișez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să împoncișeze |
| Participiu | împoncișat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. recipr.) (înv.) a veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice.
- (v.tranz.) a înfige un obiect ascuțit; a împlânta.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online