împrejur

română

Etimologie

Din în- + pre + jur.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pre'ʒur/

Adverb

1. în (sau pe) locul înconjurător; în jur.

Cuvinte derivate

• dimprejur
• împrejurime
• împrejurul

Locuțiuni

• (loc.adv.) (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur.

Expresii

• (La) stânga-mprejur! comandă (militară) = de întoarcere îndărăt prin învârtire de 180° spre stânga

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online