împrospătare

română

Etimologie

Din a împrospăta.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pros.pə'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împrospătare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împrospătare	împrospătări
Articulat	împrospătarea	împrospătările
Genitiv-Dativ	împrospătării	împrospătărilor
Vocativ	împrospătare	împrospătărilor

1. acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reîmprospăta

Referințe

• DEX '98 via DEX online