împunsătură

română

Etimologie

Din împuns (participiu lui a împunge) + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pun.sə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
împunsătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împunsătură împunsături
Articulat împunsătura împunsăturile
Genitiv-Dativ împunsăturii împunsăturilor
Vocativ împunsătură împunsăturilor
  1. (la cusături) împungere cu acul; (p.ext.) locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect).
  2. înțepătură.
    Degete pline de împunsături.
  3. (fig.) înțepătură.


Traduceri

Referințe