împunge

română

Etimologie

Din latină impungere.

Pronunție

• AFI: /ɨmˈpun.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului împunge
Infinitiv	a împunge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	împung
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să împungă
Participiu	împuns
Conjugare	III

1. (v.tranz. și refl.) a (se) înțepa.
2. (v.tranz.) a îmboldi un animal.
3. (v.tranz.) (fig.) a ironiza, a persifla.
4. (v.tranz.) a lovi cu coarnele.

Cuvinte derivate

• împungaci
• împungere

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din împunge.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru împunge.

Sinonime

• împungi

Referințe

• DEX '98 via DEX online