înțepătură
Etimologie
Din a înțepa + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʦe.pə'tu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului înțepătură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | înțepătură | înțepături |
Articulat | înțepătura | înțepăturile |
Genitiv-Dativ | înțepăturii | înțepăturilor |
Vocativ | înțepătură | înțepăturilor |
- înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură.
- (fig.) aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online