română

Etimologie

Din a înțepa + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʦe.pə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
înțepătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înțepătură înțepături
Articulat înțepătura înțepăturile
Genitiv-Dativ înțepăturii înțepăturilor
Vocativ înțepătură înțepăturilor
  1. înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură.
  2. (fig.) aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură.


Traduceri

Referințe