înălbire
română
Etimologie
Din a înălbi.
Pronunție
- AFI: /ɨ.nəl'bi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înălbire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înălbire | înălbiri |
| Articulat | înălbirea | înălbirile |
| Genitiv-Dativ | înălbirii | înălbirilor |
| Vocativ | înălbire | înălbirilor |
- acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit.
- (hort.) creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online