înșelare

română

Etimologie

Din a înșela.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃe'la.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înșelare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înșelare	înșelări
Articulat	înșelarea	înșelările
Genitiv-Dativ	înșelării	înșelărilor
Vocativ	înșelare	înșelărilor

1. acțiunea de a (se) înșela și rezultatul ei; înșelăciune; iluzie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online